dragoste nebuna

E dimineață! Soarele nici nu a reușit să răsară de după dealul înalt, dar  am ajuns într-un lan de grâu. Mă descalț desculț și încerc să merg pe pământul ars de soare și uscat de vânt. Nu e comod, dar încerc să ajung barem în mojlocul lanului, vreau să simt miros de zori într-un lan de grâu.
Mergând prin firile de grâu ce sunt clătinate de un abur de vânt care uneori nici nu se simte, mâ gândeam la oameni, ființele ce încep să nu mai știe să se bucure de orice moment.

Timpul. El trece și, trece repede. Soarele începe să-și împrăștie razele pe chipul meu. Zâmbesc...